Priveam azi cerul si imi imaginam infinitul, chiar undeva mai departe de el… priveam albastrul acela magnific... Se vedeau nori si incercam sa caut forme, sens.... asa cum faceam copil fiind. SOARELE, dispărea dupa un nor, apoi aparea din nou, de fiecare dată fiind unic. Imi imaginam libertatea pasarilor. Cred ca e enorm de placut să fii liber pe albastrul infinitului. Priveam atat de strapunzator, patruzand in imensul spatiu si luandu-mi zborul, fie și imaginar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu